O cale fără de pulbere, o vietate şerpuitoare, nestatornică şi înşelătoare, blândă uneori, furioasă alte ori dar ademenitoare mereu a acceptat ca pe lângă fiinţa ei să se rostuiască, din negura timpurilor, aşezări omeneşti iar locuitorilor le-a dat simţuri şi simţiri speciale. Evident, nu tuturora ci doar acelora care privind la luciul apei, apoi la nemărginirea câmpiei din mărginime şi, în fine, la nemărginitul cerului au putut să dea glas zbaterilor interioare, care au făcut ca gândurile să zboare şi inimile să se înfioare.
Aşa încât , legate prin maica Dunăre, Brăila, sora Bărăganului şi Turnu Măgurele, vărul Burnasului, au dat mereu naştere la oameni cu un orizont de gândire larg deschis şi cu priviri mereu aţintite spre depărtări.
Un exemplu ar fi mai noul cetăţean al Brăilei, Virgil Andronache ( sau Andronescu, cum a ales să-şi semneze poeziile), cel născut în Teleorman şi care, urmându-şi destinul, şi-a găsit jumătatea aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu