Aş dori să-l încredinţez pe poet că opera sa îi va supravieţui !
Întorcându-mă la cei 33 de ani, ca diferenţă de vârstă, nu pot să nu implic în discuţie şi o abordare diferită a poeziei. În vreme ce eu m-am încăpăţânat să scriu "în dulcele stil clasic" (Dim.Anghel, prefaţă la volumul meu "Potcovarul lui Pegas"), Virgil renunţă de bună voie la ritm, la rimă, la muzicalitate, la veselie, la glumiţe, uneori la peisaj sau la portretizare şi ne pune sub ochii minţii probleme grave, fundamentale, existenţiale.
Neagreând, din cale afară, genul poeziei moderne, dar fiind incitat de cele ce auzisem despre poet, am început să-l urmăresc, în revistele locale de la Turnu Măgurele, apoi prin alte reviste din ţară, apoi pe blog, aşa încât m-am încrâncenat să-l descifrez.
Spre bucuria mea interioară, munca mi-a fost răsplătită cu prisosinţă deoarece am descoperit că "Omul care a văzut moartea" este, în fapt, "Omul care aduce ploaia"!
Din prea plinul inimii sale, Virgil Andronescu a revărsat picuri de nestemate, de gânduri şi trăiri, de idei şi idealuri, de sentimente şi sensibilităţi, toate,toate, ca pe o ploaie binefăcătoare peste seceta aceasta contemporană de simţire poetică, peste grobianismul exprimat ca mod de viaţă, peste mitocănia acelora care se consideră "ajunşi" de vreme ce posedă valori materiale.
Prin poezia sa fără de rimă, poetul ne pune la lucru circomvoluţiunile, ne obligă să medităm, să reflectăm la ceea ce , de fapt, este şi important în viaţă.
Oare ce a vrut să ne comunice autorul prin vorbirea sa uneori încriptată, dar din belşug metaforizată ?
Este el, oare, vreun pesimist notoriu, un neobacovian nedescoperit, un stoic care ar râmni, totuşi, la succesul, avuţia, sănatatea sau talentul altor confraţi ?
Ei bine, nu ! Căci, după ce a dialogat cu sine şi cu infinitul, a ajuns să-şi însuşească gândirea lui Grigore Vieru şi să spună, ca acesta : " Nu am moarte cu tine nimic ; Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi tu mare, oi fi eu mic, Dar...din propria-mi viaţă trăiesc !"
Şi Virgil a ales astfel să privească VIAŢA cu optimism şi cu îndârjire, cu speranţă şi cu credinţă, pentru el ea ne mai fiind decât o simplă entitate biologică ci un scop de a se împlini. Urmându-şi calea poetul se simte astăzi împlinit aici, în oraşul care l-a adoptat, pentru că ce poate fi femeia decât cealaltă jumătate a unui întreg, unitate care nu se poate realiza decât prin IUBIRE.
"Adevărul fundamental nu trebuie demonstrat niciodată. Dumnezeu e iubire. Dincolo de El...potopul !" (v.pag.119)
Această credinţă, concluzie şi titlu al volumului lecturat, este şi un îndemn. Pentru că, dacă iubirea de Dumnezeu este totul, înseamnă că iubirea de semenul tău, de femeia ta, de tine însuţi, de tot ceea ce ne înconjoară, de viaţă, de moarte şi de viaţa veşnică, este nu numai scopul dar şi rostul existenţei. Pentru că..
dincolo...e potopul ! Este haosul, este nimicul !
Şi Virgil Andronescu ne oferă inima sa pentru a înţelege şi noi că trebuie să ne iubim unii pe alţii, nu neapărat pentru a împlini o poruncă supremă, ci pentru a ne garanta nemurirea.
Iar pentru că, personal, nu pot considera poezia a fi altceva decât un "OF", îi doresc lui Virgil Andronescu să "ofteze", cu spor şi cu sănătate, încă mult timp de azi înainte !
Avocat Valeriu Ion Găgiulescu , prozator, eseist şi poet
145200 Turnu Măgurele, str. Taberei, Bloc P 1, ap. 10
Tel. 0247416397 0728625651
ioangagiulescu@yahoo.com valeriuiongagiulescu@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu